Definita cuvantului arsen
ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arsen
CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène]. Vezi definitia »
SEPTOGÉN, -Ă adj. (despre bacterii) care produce putrefacție. (< septo- + -gen2) Vezi definitia »
EPILEPTOGÉN, -Ă adj. Care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. [< fr. épileptogène]. Vezi definitia »
PIROXÉN s.m. Silicat de magneziu, de fier și de calciu, care se găsește în diverse roci. [< fr. pyroxène]. Vezi definitia »
pínten (pínteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34). Vezi definitia »