EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum]. Vezi definitia »

ANDREEV, Leonid Nikolaievici (1871-1919), scriitor rus. Exponent al realismului psihologic și al simbolismului, precum și al expresionismului. Nuvele („Rîsul roșu”, „Poveste calor șapte spînzurați”) și piese de teatru („Anatema”, „Viața omului”) axate pe o problematică filozofică, socială și dominate de o atmosferă tragică. Vezi definitia »

elev care invata absolut totul si raspunde mereu Vezi definitia »

plev, plévuri, s.n. (reg.) cană de tinichea pentru apă de băut. Vezi definitia »

plev (-ve), s. n. – (Bucov.) Vas de tablă. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pléh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); pleviță, s. f. (placă metalică din josul leucei; întăritură din metal la o piesă crăpată), a cărui legătură cu sl. plenica „lanț” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasă. Cf. privită. Vezi definitia »