PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr. Vezi definitia »

tur (turi), s. m. – Fundul pantalonilor. Sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clară eventuala legătură cu stur. Dacă aparține familiei sb. stura „rogojină de papură”, sturati „a cădea, a face să cadă”, sturac „cocean de porumb cu pănușă”, pare să reprezinte poate o rădăcină ca cea a lui stur ‹ lat. stylum, care indică ideea de „coloană” sau de „cilindru gol”. În acest caz, prin aceeași familie ar trebui să se explice tureac (var. tureatcă), s. n. și f. (carîmb; ciorap fără talpă, pulpar). Următoarele ipoteze prezentate în această privință nu sînt convingătoare: în loc de trubeatcă, din sl. trąba, cf. trîmbă (Cihac, II, 427), soluție imposibilă fonetic; în legătură cu alb. trik (Philippide, II, 738); din v. germ. theobroch, gepig. *theubreki, de unde lat. med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, alb. *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 și ZRPh., L, 252; REW 8967N); din lat. thylacus ‹ gr. θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea). Vezi definitia »

YOM KIPPÚR s. n. Zi de mare sărbătoare mozaică care are loc în data de 10 a lunii tișri (septembrie-octombrie) și caracterizată prin abstențiune de la mâncare și băutură și prin recitarea de-a lungul zilei în sinagogă a unor rugăciuni de iertare. Denumită și Ziua Iertării. [Pr. iom kip-púr] (expr. ebr., echiv. cu yom = zi, kippur = iertare) [MW] Vezi definitia »

MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și mascúr] – Lat. masculus. Vezi definitia »

TITANOZÁUR s.m. Reptilă fosilă gigantică. [Pron. -za-ur. / cf. gr. titan – uriaș, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »