BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit ca strămoșul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Înv.) Vechea stemă a Moldovei închipuind un cap de bour (1). 2. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus. Vezi definitia »

máur (máuri), s. m. – Arab, musulman din nordul Africii. Lat. Maurus (sec. XIX).- Der. mauresc, adj. (maur), din fr. mauresque. Vezi definitia »

HIPOCENTÁUR s.m. Centaur. [Pron. -ta-ur. / < fr. hippocentaure, cf. lat. hippocentaurus, gr. hippokentauros]. Vezi definitia »

GUR, gúruri, s. n. Formațiune carstică, aflată pe podeaua peșterilor, care constă din zone îngrădite de depuneri calcitice, de obicei umplute cu apă. – Din fr. gour. Vezi definitia »

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă Vezi definitia »