íson s. m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s. m. (acompaniator, persoană care ținea isonul). Vezi definitia »

DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval. – Din fr. donjon. Vezi definitia »

GUJÓN s.n. (Tehn.) Tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese. [< fr. goujon]. Vezi definitia »

visón s. n. – Țesătură de in. Ngr. βύσσος (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

UNISÓN s. n. 1. executare simultană a acelorași sunete de aceeași înălțime de către două sau mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplină concordanță de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus) Vezi definitia »