ERÉS, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiție, eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĩ. Vezi definitia »

DEUX-PIECES s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: dö-piés] – Cuv. fr. Vezi definitia »

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus. Vezi definitia »

BLOCNÓTES s. n. carnet pentru însemnări curente; notes. (< fr. bloc-notes) Vezi definitia »

EXPRÉS³, -Ă I. adj. exprimat clar, fără nici un fel de îndoială. II. adv. special pentru..., precis, anume. (< fr. exprès, lat. expressus) Vezi definitia »