Definita cuvantului baden
BADEN, cultură din perioada de tranziție de la Eneolitic la epoca bronzului (milen. 3 î. Hr.), cu o largă arie de răspîndire în V Europei. Pe terit. României a fost depistată arheologic în V Banatului și Crișanei. Se caracterizează prin ceramica decorată prin canelare cu o mare varietate de forme.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu baden
ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [< germ. Arsen]. Vezi definitia »
GOBLÉN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr. gobelin) Vezi definitia »
SATÉN s. n. v. satin. Vezi definitia »
HISTOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care dă naștere la noi țesuturi. [< fr. histogène, cf. gr. histos – țesut, gennan – a naște]. Vezi definitia »
TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain) Vezi definitia »