cuiungíu (cuiungíi), s. m. – Aurar, bijutier. Tc. kuyunci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

INTERLÚDIU s.n. Mică bucată muzicală așezată între două părți mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesă de legătură între două momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio]. Vezi definitia »

cordágiu, cordágiuri, s.n. (înv.) toate frânghiile, funiile și ștreangurile unei corăbii. Vezi definitia »

PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ◊ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ◊ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. figurat) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre]. Vezi definitia »

SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »