ORGANIZÁȚIE, organizații, s. f. 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate. ◊ Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român și a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel puțin trei membri. 2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiĩa. Vezi definitia »

pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură. Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s. f. știință care studiază cultura plantelor și creșterea animalelor prin prisma biologiei. (< germ. Agrobiologie) Vezi definitia »

tărăpánie s.f. (reg.) 1. hărmălaie, tămbălău. 2. femeie corpolentă și nebună. Vezi definitia »

ZOOTOMÍE s.f. Știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. ♦ Disecția animalelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Zootomie, it. zootomia < gr. zoon – animal, tome – tăiere]. Vezi definitia »