Definita cuvantului balduin
BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a doi împărați ai Imp. Latin de Răsărit: B. I, conte de Flandra și Hainuat, împărat (1204-1205). Înfrînt de țarul Ioniță Caloian. B. II, conte de Courtenay, împărat (1228-1231, 1237-1261). Izgonit din Constantinopol de împăratul bizantin din Niceea, Mihail VIII Paleolog.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu balduin
PALADÍN s.m. Nobil care slujește la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneț, animat de sentimente cavalerești. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus]. Vezi definitia »
in textul:bine,bine,fetito,...de ce s-a scris substantivul fetito intre virgule Vezi definitia »
prístin, -ă, adj. (înv.) vechi. Vezi definitia »
manechin, manechini s. m. (intl.) paznic. Vezi definitia »
cin (cínuri), s. n. – Luntre, barcă. Sb. čun (Cihac, II, 52). – Der. cinac, s. n. (barcă), din sb. čunak. Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunării. Vezi definitia »