Definita cuvantului ban
BAN2 (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare. 2. (În sec. 13-16, în Ungaria) Dregător regal, conducător al unor regiuni de graniță. 3. (În ev. med. în Țara Românească) Reprezentant al domnului în Oltenia; de la sfîrșitul sec. 15 pînă în 1831 (și în forma de mare ban), a fost primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor. Vreme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor. 4. (Din sec. 17, în Moldova) Dregător domnesc. 5. Persoană care avea acest titlu.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ban
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Reg.) Un fel de plăcintă cu brânză și smântână. – Din Gethsemani (nume propriu). Vezi definitia »
CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite. Vezi definitia »
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien]. Vezi definitia »
RACHETOTEHNICIÁN s. m. specialist în realizarea rachetelor1. (< rachetotehnică + -ian) Vezi definitia »
OCTÁN, octani, s. m. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, care există în mai multe forme izomere. – Din fr. octane, germ. Oktan. Vezi definitia »