METAXILÉM s. n. țesut lemnos din vase cu lumen mare, care se formează după încetarea creșterii în lungime a rădăcinii și tulpinii. (< fr. métaxylème) Vezi definitia »

FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema]. Vezi definitia »

golém s.m. Ființă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut și însuflețită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forța sa, a fost nimicită; monstru leviatan (1). (< engl. golem) Vezi definitia »

DIASISTÉM, diasisteme, s. n. (Lingv.) Sistem lingvistic desprins din analiza a două sisteme (graiuri, dialecte) cu similitudini parțiale; supersistem. [Pr.: di-a-] – Din engl. diasystem, fr. diasystème. Vezi definitia »

LEXÉM s. n. morfem lexical; semantem. (< fr. lexème) Vezi definitia »