EXPUNCȚIÚNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction]. Vezi definitia »

BEATITÚDINE s. f. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Fr. béatitude (lat. lit. beatitudo, -inis). Vezi definitia »

ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

INDAMÍNE s.f.pl. (Chim.) Clasă de materii colorante puțin rezistente față de acizi. [< fr. indamines, sg. indamină]. Vezi definitia »

CONTRAINDICAȚIÚNE s.f. v. contraindicație. Vezi definitia »