Definita cuvantului discreție
DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu discreție
FILANTROPÍE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia) Vezi definitia »
glosoplastíe s.f. Operație de refacere a limbii diforme sau distruse. (< engl. glossoplasty) Vezi definitia »
bataie Vezi definitia »
ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) și de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ♢ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Fr. acquisition (lat. lit. acquisitio, -onis). Vezi definitia »
văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei Vezi definitia »