STILÁȚIE s.f. Scurgere a unui lichid picătură cu picătură; picurare. [Gen. -iei. / < fr. stillation, lat. stillatio]. Vezi definitia »

HEPATORAGÍE s. f. hemoragie hepatică. (< fr. hépatorragie) Vezi definitia »

MELITURÍE s. f. prezența de zahăr de orice natură în urină. (< fr. méliturie) Vezi definitia »

CACOGRAFÍE, cacografii, s. f. Ortografiere greșită. – Din fr. cacographie. Vezi definitia »

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »