zébu (animal) s. m. Vezi definitia »

MARABÚ s.m. I. Pasăre asemănătoare berzei, cu pene foarte frumoase, răspândită în Africa și India; (p. restr.) penele acestei păsări, folosite ca podoabă; (p. ext.) podoabă formată din diferite pene de pasăre, viu colorate, înșirate pe ață. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viață ascetică și contemplativă. ♦ Mică moscheie în care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabù, cf. port. marabuto < ar. marbut]. Vezi definitia »

ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”). Vezi definitia »

BÁMBU s.m. invar. v. bambus. Vezi definitia »

BARBU, Ion (pseud. literar al lui Dan Barbilian) (1895-1964, n. Cîmpulung), poet și matematician român. Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul geometriei, algebrei și teoriei numerelor („Teoria aritmetică a idealelor”, „Grupuri cu operatori”). Ca poet, a debutat la „Sburătorul”. Versurile de început, parnasiene prin expresia solemnă, sentențioasă, dezvăluie un spirit dionisiac, o energie telurică. Baladele „După melci”, „Riga Crypto și lapona Enigel” trasfigurează un univers naturist, dînd valoare mitică anecdotei lirice. Evocator pitoresc și nostalgic al lumii balcanice („Isarlîk”). În ultima perioadă a creației, se orientează spre o lirică ermetică și inițiatică, țintînd puritatea esențelor („Joc secund”, „Uvedenrode”). Susținător al unei arte poetice intelectualiste, al unui lirism sublimat prin cerebralizare. Eseuri polemice, remarcabile prin dialectica paradoxală a ideației, prin rafinamentul expresiei. Traduceri din Shakespeare („Richard al III-lea”). M. post-mortem al Acad. (1990). Vezi definitia »