ERGOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli psihice prin muncă manuală. (< fr. ergothérapie) Vezi definitia »

MONOGENOPATÍE, monogenopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică. – Probabil din fr. Vezi definitia »

ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya. Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE s. f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatură înaltă obținută prin arderea unui amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. – Fr. aluminothermie. Vezi definitia »

PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie) Vezi definitia »