TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură. Vezi definitia »

căpățînă (căpățấni), s. f. – 1. Cap despărțit de trunchi. – 2. Cap, doxă, inteligență. – 3. Cap, parte mai groasă a unui obiect. – 4. Craniu, hîrcă. – 5. Bulb, ceapă. – 6. Căpățînă de zahăr. – 7. Butuc de roată. – Mr. căpățînă, megl. căptsǫnă. Origine incertă. Se consideră ca der. de la lat. *capĭtῑna, de la caput (Pușcariu 275; Candrea-Dens., 239; DAR), format pe baza modelului lui morticina, cf. alb. kaptinë; este însă evident că sensul de „cap de mort” sau „craniu” nu poate fi primitiv. Este vorba mai curînd de un der. expresiv de la cap, ca ierbotină, de la iarbă, cf. bolbotină, foloștină. – Der. căpățînos, adj. (cu capul mare; prost, netot; încăpățînat, căpos); încăpățîna, vb. (a se îndîrji); descăpățîna, vb. (a tăia capul). Din rom. vine bg. kăpăcin (Capidan, Raporturile, 227) și posibil și alb. Vezi definitia »

VITRÍNĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine]. Vezi definitia »

ENCEFALOGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin encefalografie. (< fr. encéphalogramme) Vezi definitia »

păsăroáică, păsăroáice, s.f. (reg.) pasăre mare. Vezi definitia »