APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela]. Vezi definitia »

PARAMIOTONÍE s. f. afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. (< fr. paramyotonie) Vezi definitia »

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Vezi definitia »

SCHEPTOFILAXÍE s. f. profilaxie rapidă a manifestărilor de alergie prin ingerarea unor cantități foarte mici din alergenul respectiv. (< fr. skeptophilaxie) Vezi definitia »

MACROEVOLÚȚIE s. f. (biol.) totalitatea fenomenelor care au dus la apariția speciilor. (< fr. macroévolution) Vezi definitia »