SÚȘĂ, sușe, s.f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (BioMed.) Proveniență a unei entitati biologice. – Din fr. souche. Celula sușă sau celulă stem, celulă precursoare, celulă progenitoare, o celulă nespecializată din care se vor diferenția noi tipuri de celule. Vezi definitia »

vádră (-védre), s. f. – 1. Măsură de capacitate egală cu zece ocale sau cu 12,88 litri în Munt. și 15,2 litri în Mold. – 2. (Olt.) Găleată, căldare. – 3. Un anumit dans popular. – Megl. veadră. Sl. vĕdro (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 442; Conev 63), cf. bg. vĕdro, sb., cr. vedro, rus. vedró, mag. veder, alb. vedrë ngr. βέδρον (Meyer, Neugr. St., II, 16). Este dubletul lui bedearcă, s. f. (strachină de lemn), în Trans., din mag. vederke ‹ veder (Drăganu, Dacor., VIII, 135). – Der. vădrărit (var. vădrit, vedrit), s. n. (măsură de capacitate, dare pe vînzarea vinului, stabilită în Mold. în 1706). Vezi definitia »

CONVERTÍNĂ s. f. pseudoglobulină care intervine în mecanismul coagulării sângelui. (< fr. convertine) Vezi definitia »

DICARIOFÁZĂ s. f. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete. (< fr. dicaryophase) Vezi definitia »

scrímă (-me), s. f. – Sport cu spada, floreta sau sabia. Fr. escrime. Vezi definitia »