REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica] Vezi definitia »

GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica. Vezi definitia »

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ÁGRIȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust dulce-acrișor și cu multe semințe. – Agriș + suf. -ă. Vezi definitia »

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika. Vezi definitia »