singurít, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular. Vezi definitia »

ANTRACÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. n. Varietate de cărbune natural, foarte bogat în carbon (89,5-96,5 la sută), sărac în apă și materii volatile, avînd o putere calorică de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacără scăzută, fără fum, formează cocs pulverulent și este un combustibil prețios. Vezi definitia »

jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere. Vezi definitia »

conăcít s.n. (înv.) 1. conăcire, poposire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Vezi definitia »

secărățít, s.n. (reg.) curățare a lanului de grâu de firele de secară; secărit. Vezi definitia »