áspru (áspră), adj. – 1. Tare, dur (în sens propriu și figurat). – 2. (Adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. Lat. asper (Pușcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s. f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s. f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat). Vezi definitia »

RÖNTGENOMÉTRU / ROENTGENOMÉTRU s. n. aparat dozimetric pentru măsurarea nivelului de radiații dintr-o zonă infectată. (< fr. röntgenomètre) Vezi definitia »

NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre]. Vezi definitia »

OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre. Vezi definitia »

CATADIÓPTRU, catadioptri, s. m. Ochi-de-pisică (pentru semnalizare la vehicule). [Pr.: -di-op-] – Din fr. catadioptre. Vezi definitia »