PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel. ◊ Pluralul autorității (sau al maiestății) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere științifice, publicistice și oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuția cu cineva considerat superior. Pluralul politeții (sau al reverenței) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atenție plurală = atenție distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Vezi definitia »

BELIAL, divinitate feniciană, echivalentă, în „Vechiul Testament”, Satanei; spirit rău, demon. Vezi definitia »

NODÁL, -Ă adj. 1. referitor la locul de intersecție a mai multor căi de comunicație, artere, ligamente etc. 2. (fig.) crucial; (p. ext.) fundamental. (< fr. nodal. lat. nodalis) Vezi definitia »

REPERTORIÁL, -Ă adj. referitor la repertoriu (2). (< engl. repertorial) Vezi definitia »

PROFESORÁL, -Ă adj. De profesor, referitor la funcția de profesor, care aparține profesorilor. ♦ Corp profesoral = totalitatea profesorilor. ♦ (Depr.) Pretențios, doctoral, pedant. [Cf. fr. professoral]. Vezi definitia »