LUÉTĂ, luete, s. f. (Anat.) Omușor. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette. Vezi definitia »

CĂLĂÚZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăúz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalaúzis. Vezi definitia »

FREGÁTĂ s. f. 1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari. ◊ navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă. 2. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. (< fr. frégate, it. fregata) Vezi definitia »

picioceáscă, picioce'ști, adj. f. (reg.; în sintagmă) ceapă piciocească = arpagic. Vezi definitia »

STOLNICEÁSĂ, stolnicese, s. f. 1. Soție de stolnic (1). 2. (Pop.) Femeie care servește nuntașii la masă. – Stolnic + suf. -easă. Vezi definitia »