ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântéz] – Lat. *exventare. Vezi definitia »

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile. Vezi definitia »

AUTOCITÁ vb. I. refl. A se cita pe sine însuși. [< it. autocitare]. Vezi definitia »

Reprezinta fericirea personala generata de achizitionarea de bunuri de orice fel. Adeseori termenul este vazut cu ochi critici, deoarece el este asociat cu achizitia iresponsabila de bunuri doar din placerea de a le achizitiona, si nu neaparat din necesitate. sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Consumerism Vezi definitia »

FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mulțumit pentru un rezultat obținut. [P.i. felícit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare]. Vezi definitia »