trohnít, -ă, trohníți, -te, adj. (reg.) răcit, cu guturai. Vezi definitia »

COCLÍT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli. Vezi definitia »

TURANÍT s.n. Mineral rar, de culoare verde-măslinie, format din cupru și vanadiu. [< fr. turanit]. Vezi definitia »

PRITOCÍT¹ s. n. Pritocire. – V. pritoci. Vezi definitia »

HOROPSÍT, -Ă, horopsiți, -te, adj. (Reg.) V. oropsit. Vezi definitia »