detuná (detún, detunát), vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul^[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s. f. (trăznet^[1]); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s. n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata. Vezi definitia »

acaná adv. (țig.) 1. aiurea, într-o parte 2. pe unde nu se cuvine Vezi definitia »

făiná vb. I (înv.) 1. a presăra cu făină, a pudra. 2. (refl.) a se pudra. Vezi definitia »

ARIZONA [ærəzounə] stat în SV S.U.A.; 295,3 mii km²; 3,65 mil. loc. (1989). Capitala: Phoenix. Expl. de cupru; metalurgia cuprului, ind. electronică. Culturi irigate. Creșterea animalelor. Vezi definitia »

TURNÁ², turnez, vb. I. Tranz. A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; p. gener. a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic. – Din fr. tourner. Vezi definitia »