ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant. Vezi definitia »

GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant]. Vezi definitia »

REMÓNT¹ I. s. m. 1. cal tânăr încă neobișnuit la ham sau la călărie. 2. banc, grup de pești care urcă în susul apei pentru a-și depune icrele. II. s. n. urcare în susul apei. (< fr. remonte) Vezi definitia »

AMORTISMÉNT s. n. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții. (< fr. amortissement) Vezi definitia »

QUOTIÉNT CVO-/ s. n. rezultat al unei diviziuni; cât. ♦ ~ intelectual = raport între vârsta mentală și cea reală a unui copil; ~ respiratoriu = raport între volumul de bioxid de carbon eliminat și cel de oxigen absorbit în același timp de un organism animal sau vegetal. (< fr. quotient, lat. quotiens) Vezi definitia »