Definita cuvantului absolvență
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu absolvență
BLEFARÍTĂ s. f. inflamație a pleoapelor. (< fr. blépharite) Vezi definitia »
ERITROZÍNĂ s.f. Substanță colorantă folosită ca sensibilizator fotografic în galben și portocaliu. [< fr. érythrosine]. Vezi definitia »
IEȘEÁNCĂ, ieșence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Iași. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Iași. – Ieșean + suf. -că. Vezi definitia »
CÁJĂ s.f. (Mec.) Colivie, carter. ◊ Cajă de laminor = ansamblu constituit din cilindrii de lucru și de sprijin ai unui laminor. [< fr. cage]. Vezi definitia »
AUTORULÓTĂ s. f. rulotă autopropulsată. (< auto2 + rulotă) Vezi definitia »