Definita cuvantului absolvență
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu absolvență
COPILÁNDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru. Vezi definitia »
GRADINĂ s. f. DaltĂ? din oțel folositĂ? în sculpturĂ? și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. -Din it. Gradina Vezi definitia »
BÚRSĂ3 (‹ fr.) s. f. (ANAT.) Ansamblul învelișului testiculelor. ♦ B. sinovială (seroasă) = formațiune anatomică în formă de sac, plină cu lichid vîscos, înterpusă între două suprafețe, cu rol de a facilita alunecarea acestora, una pe cealaltă (ex. b. seroase anexate mușchilor și tendoanelor, plasate, în special, în zona articulațiilor). Vezi definitia »
NARCÓZĂ, narcoze, s. f. Stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor, provocată artificial prin acțiunea substanțelor narcotice asupra centrilor nervoși, în special în intervențiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose. Vezi definitia »
STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z