SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”. Vezi definitia »

tréti num. – Al treilea (în rang). Sl. tretii (Cihac, II, 421). Fără circulație reală, s-a folosit în epoca veche pentru a desemna slujbașii care ocupau al treilea loc într-o scară determinată. – Der. tretin, s. m. (cal de trei ani). Vezi definitia »

izvrătí (-tésc, -ít), vb. – A tergiversa, a interpreta în felul său. Sl. izvratiti (DAR), cf. răsvrăti. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

mulătí (-tésc, -ít), vb. – A se distra. Mag. mulatni (Mîndrescu 91; Tiktin). În Trans., rar. Vezi definitia »

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unui mare număr de substantive și adjective. – Fr. anti- (< gr.). Vezi definitia »