Definita cuvantului încuviințare
încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
străstuíre, străstuíri, s.f. (înv.) trudă, strădanie, efort, osteneală. Vezi definitia »
SONDÁRE s.f. Acțiunea de a sonda și rezultatul ei; sondaj; (fig.) cercetare, investigație. [< sonda]. Vezi definitia »
BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de îndepărtare a părților neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. – Din blanșir. Vezi definitia »
ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire. Vezi definitia »
VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza. Vezi definitia »