VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor. Vezi definitia »

PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție. (< lat. praetor) Vezi definitia »

INFERIÓR, -OÁRĂ I. adj. 1. așezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apă, o regiune) în apropiere de punctul de vărsare; depărtate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decât alții. 4. care are un grad, o funcție, un rang mai mic decât altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inférieur, lat. inferior) Vezi definitia »

rămâitór, rămâitoáre, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic. Vezi definitia »

TENSÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi) care produce o întindere. II. s. m. mărime matematică a mai multor componente definite în cadrul geometriei care gene-ralizează noțiunea de vector. (< fr. tenseur, germ. Tensor) Vezi definitia »