JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. justificativ. (< fr. justificateur) Vezi definitia »

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor. Vezi definitia »

varistór s. n., pl. varistoáre Vezi definitia »

GLĂSUITÓR, -OÁRE, glăsuitori, -oare, adj. (Înv.; despre păsări) Cântător. [Pr.: -su-i-] – Glăsui + suf. -tor. Vezi definitia »

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur). Vezi definitia »