PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur. Vezi definitia »

subțiór, -oáră, adj. (înv.) subțirel. Vezi definitia »

BOR² s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord) Vezi definitia »

UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. - Unchi + suf. -ișor. Vezi definitia »

scofelitór, scofelitóri, s.m. (reg.) V. scofelici. Vezi definitia »