Definita cuvantului accent
ACCÉNT, accente, s. n. 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este accentuată. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. 3. Intonație afectivă; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu accent
INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant. Vezi definitia »
ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore (1); care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. – Din fr. arborescent, lat. arborescens, -ntis. Vezi definitia »
PANDÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atârnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant]. Vezi definitia »
POPULAMÉNT s. n. arboret de aceeași vârstă sau din aceeași specie; arboret din mai multe specii. (după fr. peuplement) Vezi definitia »
PETÉNT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Petiționar. [Cf. it. petente < lat. petens < petere – a reclama]. Vezi definitia »