CRÂȘCÁRE, crâșcări, s. f. Acțiunea de a crâșca și rezultatul ei. ♦ Fig. Nemulțumire, durere; nenorocire. – V. crâșca. Vezi definitia »

scandalisíre, scandalisíri, s.f. (înv.) 1. jenă, rușine, sfială. 2. învrăjbire, ceartă. 3. îndemn la rău. 4. scandalizare. 5. surprindere neplăcută. Vezi definitia »

ploșnițáre s.f. (reg.) plantă erbacee folosită în medicina populară; orbalț. Vezi definitia »

UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore]. Vezi definitia »

TIGOÁRE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec. Vezi definitia »