ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere). Vezi definitia »

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer]. Vezi definitia »

GERÁ vb. tr. a conduce, a administra în numele altcuiva. (< fr. gérer) Vezi definitia »

NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer]. Vezi definitia »

BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer) Vezi definitia »