BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

suflúș, suflúșe, s.n. (reg.) s.n. (reg.) abur. Vezi definitia »

TOVĂLÁȘ, tovălașuri, s. n. Toval (1) mai subțire (folosit la căptușitul obiectelor de piele). – Toval + suf. -aș. Vezi definitia »

cumpănáș, cumpănáși, s.m. (înv.) tovarăș, soț, asociat. Vezi definitia »