turlíu, -íe, adj. (pop.; înv.) frumos, fain. Vezi definitia »

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) Vezi definitia »

DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium) Vezi definitia »

SERAFÍU, -ÍE, serafii, adj. (Rar) Serafic. – Din seraf[ic] + suf. -iu. Vezi definitia »

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire]. Vezi definitia »