Definita cuvantului becațină
BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu becațină
FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière) Vezi definitia »
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. Vezi definitia »
SIMFÍZĂ s.f. Articulație fixă. ♦ Legarea a două oase împreună. ♦ Alipire prin aderențe a două membrane seroase; sinechie. [< fr. symphyse, cf. gr. syn – cu, physis – structură]. Vezi definitia »
CÓMĂ2 s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază]. Vezi definitia »
îngălmăcitúră s.f. (reg., înv.) v. îngălmăcire. Vezi definitia »