VÓTUM s.n. (Liv.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. Dorință, voie. [< lat. votum]. Vezi definitia »

DENTÁLIUM s.m. v. dental. Vezi definitia »

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee. Vezi definitia »

BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sunt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”. Vezi definitia »

CÉCUM s.n. v. cec². Vezi definitia »