Definita cuvantului acuzativ
ACUZATÍV, acuzative, s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus.
Sursa: DEX '96
Sursa: DEX '96
Cuvinte ce rimeaza cu acuzativ
INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif]. Vezi definitia »
PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif. Vezi definitia »
RETROCESÍV, -Ă adj. Care face, care comportă o retrocesiune. [< fr. rétrocessif]. Vezi definitia »
LIMITATÍV, -Ă adj. care limitează; restrictiv. (< fr. limitatif) Vezi definitia »
INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus. Vezi definitia »