ROTITÚRĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură. Vezi definitia »

mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221). Vezi definitia »

FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală. Vezi definitia »

MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka. Vezi definitia »

ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare (Pieris brassicae); fluture-de-varză. – Din alb² + suf. -il-iță. Vezi definitia »