SĂRÍT², -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări. Vezi definitia »

odovăít, odovăítă, odovăíți, odovăíte, adj. (reg.) învechit, uzat, purtat. Vezi definitia »

POTOPÍT, -Ă, potopiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înecat, inundat. ♦ Fig. Copleșit, covârșitor. 2. Nimicit, distrus; pustiit. – V. potopi. Vezi definitia »

OSTEOLÍT s. m. os fosil. (< fr. ostéolithe) Vezi definitia »

paroít s.n. (pop.) roire a doua oară în aceeași vară. Vezi definitia »