RÉMĂ¹ s. f. denumire a verbului în terminologia aristotelică. (< fr. rheme, gr. rhema) Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s. f. Zaharidă formată din galactoză, glucoză și fructoză și folosită în medicină și în bacteriologie – Din fr. raffinose. Vezi definitia »

ștămíță s.f. (reg.) piatră folosită în construcții. Vezi definitia »

SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula. Vezi definitia »

TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură. Vezi definitia »