harbúz (harbúji), s. m. – Pepene verde, lubeniță (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzărie, s. f. (plantație de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuzá. Vezi definitia »

hurmúz (hurmúzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216). Vezi definitia »

RUZ s.n. (Geol.) Vale sculptată pe flancul unei culmi anticlinale. [< fr. ruz]. Vezi definitia »

HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee. Vezi definitia »

[-suz]subst. familie de limbi din America de Nord, vobite de amerindienii sioux(dakota), irochezi, musgaci (masoki), hoka etc. Vezi definitia »