zádă (zéde), s. f. – 1. Arbore rășinos (Larix sibirica, L. decidua). – 2. Făclie, torță. – Var. zeadă, zad(ră). Mr. dzadă, megl. zadă, istr. zǫdĕ. Lat. taeda, vulg. daeda (Meyer, IF, VI, 119; Meyer, Alb. St., IV, 39; Densusianu, Hlr., 124; Densusianu, Rom., XXVIII, 68; Pușcariu 1927; REW 8520), cf. sicil., calabr., cors. deda. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr. métempsycose) Vezi definitia »

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi Vezi definitia »

SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat². – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis). Vezi definitia »

arsúră (arsúri), s. f. – 1. Incendiu. – 2. Faptul de a arde. – 3. Căldură, dogoare. – 4. Vînt cald. – 5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. Lat. ārsūra (Pușcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurență cu arșiță. Vezi definitia »