EFLORESCÉNT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. Care înflorește, care se află în eflorescentă (1); fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 2. (Chim.; despre săruri) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de pulbere. – Din fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis. Vezi definitia »

PLEDÁNT, -Ă adj. care pledează într-un proces. (< fr. plaidant) Vezi definitia »

DISCONT, s.n. 1. beneficiu, câștig Vezi definitia »

NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj. Care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant. Vezi definitia »

ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus) Vezi definitia »